Centura de imobilizare este o intervenție sau un dispozitiv specific care împiedică pacientul să se miște liber sau restricționează accesul normal la propriul corp al pacientului. Imobilizarea fizică poate implica:
● aplicarea unei centuri de siguranță la încheietura mâinii, gleznă sau talie
● strângerea foarte strânsă a unui cearșaf, astfel încât pacientul să nu se poată mișca
● menținerea tuturor balustradelor laterale ridicate pentru a împiedica pacientul să se dea jos din pat
● utilizarea unui pat de tip împrejmuire.
De obicei, dacă pacientul poate îndepărta cu ușurință dispozitivul, acesta nu se califică drept imobilizare fizică. De asemenea, ținerea unui pacient într-un mod care îi restricționează mișcarea (cum ar fi atunci când se administrează o injecție intramusculară împotriva voinței pacientului) este considerată imobilizare fizică. Imobilizarea fizică poate fi utilizată fie pentru un comportament nonviolent, non-autodistructiv, fie pentru un comportament violent, autodistructiv.
Restricții pentru comportamente non-violente și non-autodistructive
De obicei, aceste tipuri de imobilizări fizice sunt intervenții medicale menite să împiedice pacientul să tragă de tuburi, drenuri și linii sau să împiedice pacientul să se deplaseze atunci când nu este sigur să facă acest lucru - cu alte cuvinte, pentru a îmbunătăți îngrijirea pacientului. De exemplu, o imobilizare utilizată pentru un comportament nonviolent poate fi potrivită pentru un pacient cu mers instabil, confuzie, agitație, neliniște crescânde și un istoric cunoscut de demență, care are acum o infecție a tractului urinar și își scoate în mod constant linia intravenoasă.
Restricții pentru comportamentul violent și autodistructiv
Aceste mijloace de imobilizare sunt dispozitive sau intervenții pentru pacienții violenți sau agresivi, care amenințează că vor lovi sau lovesc personalul sau se lovesc cu capul de perete, și care trebuie împiedicați să își provoace alte vătămări corporale sau altora. Scopul utilizării unor astfel de mijloace de imobilizare este de a menține siguranța pacientului și a personalului într-o situație de urgență. De exemplu, un pacient care reacționează la halucinații care îi ordonă să rănească personalul și să se arunce agresiv poate avea nevoie de o imobilizare fizică pentru a proteja pe toți cei implicați.